Intamplari hazlii
Sa vorbesti de aproape sa platesti putin
--------------------------------------------------------------------------------
Eram intr-o zi la o terasa cu niste prieteni si beam cate un suc. Era o zi ca toate celalalte...adica plictisitoare si calduroasa ce era vara..si cum stateam si palavragem de toate ptr. toti cel care statea pe scaunul de linga mine ii suna mobilul. El il scoate foarte calm din buzunar se uita la nr. care il apela si se intoarce zimbind spre mine si zice: uite ce seamana nr. asta cu al tau(eu avind tel. in buzunar la vestuta pe care o aveam pe mine) ma uit si il aprob..chiar ce seamana..el raspunde foarte normal si tot zicea..alo,alo,aloooo...eu imi scot tel. din buzunar si constat ca eu il apelesem prin presare din greseala si in loc sa inkid tel. eu l-am dus la ureke si am tipat sa inkida el tel. ca imi maninca centii degeaba...va dati seama cit sa ris pe seama mea..Dar ma blocasem cu gindul ca respectivul a raspuns si imi consuma mie centii....
joi, 4 iunie 2009
vineri, 8 mai 2009
Prostia
nu poti sa fii prost decit daca-ti dai seama de asta. daca asta se intimpla, atunci se intimpla dupa ce ai facut prostia de care-ti dai seama. daca nu-ti dai seama, problema prostiei nu exista, ....
exista si "prostia anticipata". zice cineva "mah, nu fi prost, fa asa....". evident ca pina nu faci cu adevarat ceva nu poti sa te pronunti. daca nu-ti dai seama atunci nu poti sa spui ca ai facut o prostie, si ne intoarcem la punctul 1
de multe ori prostia este colectiva: toata lumea face intr-un fel iar faptul ca "toti" fac intr-un fel blocheaza capacitatea de a detecta prostia.
dar ce este prostia? pai o actiune care este contra intereselor tale si de care nu-ti dai seama in momentul in care te decizi sa actionezi.... daca dupa ce actionezi iti dai seama ca este contra intereselor tale, atunci actiunea este etichetata ca prostie...daca nu,....nu
Cine stie si stie ca stie, e intelept. Asculta-l!
Cine stie si nu stie ca stie, e adormit. Trezeste-l!
Cine nu stie si stie ca nu stie, e neinstruit. Instruieste-l!
Cine nu stie si nu stie ca nu stie, e PROST. Ocoleste-l!
nu poti sa fii prost decit daca-ti dai seama de asta. daca asta se intimpla, atunci se intimpla dupa ce ai facut prostia de care-ti dai seama. daca nu-ti dai seama, problema prostiei nu exista, ....
exista si "prostia anticipata". zice cineva "mah, nu fi prost, fa asa....". evident ca pina nu faci cu adevarat ceva nu poti sa te pronunti. daca nu-ti dai seama atunci nu poti sa spui ca ai facut o prostie, si ne intoarcem la punctul 1
de multe ori prostia este colectiva: toata lumea face intr-un fel iar faptul ca "toti" fac intr-un fel blocheaza capacitatea de a detecta prostia.
dar ce este prostia? pai o actiune care este contra intereselor tale si de care nu-ti dai seama in momentul in care te decizi sa actionezi.... daca dupa ce actionezi iti dai seama ca este contra intereselor tale, atunci actiunea este etichetata ca prostie...daca nu,....nu
Cine stie si stie ca stie, e intelept. Asculta-l!
Cine stie si nu stie ca stie, e adormit. Trezeste-l!
Cine nu stie si stie ca nu stie, e neinstruit. Instruieste-l!
Cine nu stie si nu stie ca nu stie, e PROST. Ocoleste-l!
vineri, 3 aprilie 2009
Jocurile video: benefice sau nocive?
Jocurile video pot contribui la dezvoltarea unor deprinderi importante
Jocurile video pot fi benefice pentru tineri, spune un raport redactat de liberalul olandez Toine Manders. Cu toate acestea, o atenţie deosebită trebuie acordată minorilor, asupra cărora aceste jocuri pot avea consecinţe grave, precum dezvoltarea unui comportament violent. Sunt jocurile video benefice sau nocive? Am deschis o dezbatere online pentru ca cititorii noştri să îşi poată spune părerea.
Un studiu făcut în cadrul Comisiei pentru Piaţa internă şi protecţia consumatorilor arată că jocurile video stimulează memoria şi încurajează copiii să fie mai creativi şi cooperanţi. În acelaşi studiu se arată că violenţa din aceste jocuri nu încurajează automat un comportament violent.
Jocurile video în UE
* industria de jocuri video a înregistrat în 2008 un profit de peste şapte miliarde de euro
* 33 de ani este vârsta medie a europeanului care foloseşte jocurile video
* 80% dintre europenii care utilizează jocurile video o fac pentru divertisment
* 3.2% din copiii cu vârste cuprinse între şase şi 17 ani folosesc cafenelele internet fără supraveghere.
„Jocurile video, în majoritatea cazurilor, nu sunt periculoase şi pot contribui la dezvoltarea unor deprinderi importante“, a spus raportorul Manders în cadrul reuniunii Comisiei pentru Piaţa internă şi protecţia consumatorilor.
Se impune necesitatea unei clasificări a jocurilor pe categorii de vârstă
Cu toate acestea, nu toate jocurile sunt potrivite pentru copii. De aceea, raportorul consideră că evoluţia jocurilor video, mai ales a celor online, impune o mai mare sensibilizare a publicului cu privire la conţinutul jocurilor video, controlul parental şi instrumente precum sistemul paneuropean de clasificare a jocurilor pe categorii de vârstă (PEGI). Acest sistem nu este obligatoriu în momentul de faţă.
„Cred că PEGI este un sistem excelent şi ar trebui să devină standard, nu numai în Europa, ci şi în restul lumii. În momentul de faţă, mai multe state membre UE au propriul lor sistem de clasificare, fapt care creează confuzie în rândul consumatorilor“, a spus domnul Manders. Dumnealui doreşte ca jocurile nepotrivite pentru copii să fie marcate de un „buton roşu“, care să permită părinţilor să controleze sau să interzică accesul copiilor la acel joc.
http://www.europarl.europa.eu/news/public/story_page/037-50229-068-03-11-906-20090223STO50154-2009-09-03-2009/default_ro.htm
Jocurile video pot fi benefice pentru tineri, spune un raport redactat de liberalul olandez Toine Manders. Cu toate acestea, o atenţie deosebită trebuie acordată minorilor, asupra cărora aceste jocuri pot avea consecinţe grave, precum dezvoltarea unui comportament violent. Sunt jocurile video benefice sau nocive? Am deschis o dezbatere online pentru ca cititorii noştri să îşi poată spune părerea.
Un studiu făcut în cadrul Comisiei pentru Piaţa internă şi protecţia consumatorilor arată că jocurile video stimulează memoria şi încurajează copiii să fie mai creativi şi cooperanţi. În acelaşi studiu se arată că violenţa din aceste jocuri nu încurajează automat un comportament violent.
Jocurile video în UE
* industria de jocuri video a înregistrat în 2008 un profit de peste şapte miliarde de euro
* 33 de ani este vârsta medie a europeanului care foloseşte jocurile video
* 80% dintre europenii care utilizează jocurile video o fac pentru divertisment
* 3.2% din copiii cu vârste cuprinse între şase şi 17 ani folosesc cafenelele internet fără supraveghere.
„Jocurile video, în majoritatea cazurilor, nu sunt periculoase şi pot contribui la dezvoltarea unor deprinderi importante“, a spus raportorul Manders în cadrul reuniunii Comisiei pentru Piaţa internă şi protecţia consumatorilor.
Se impune necesitatea unei clasificări a jocurilor pe categorii de vârstă
Cu toate acestea, nu toate jocurile sunt potrivite pentru copii. De aceea, raportorul consideră că evoluţia jocurilor video, mai ales a celor online, impune o mai mare sensibilizare a publicului cu privire la conţinutul jocurilor video, controlul parental şi instrumente precum sistemul paneuropean de clasificare a jocurilor pe categorii de vârstă (PEGI). Acest sistem nu este obligatoriu în momentul de faţă.
„Cred că PEGI este un sistem excelent şi ar trebui să devină standard, nu numai în Europa, ci şi în restul lumii. În momentul de faţă, mai multe state membre UE au propriul lor sistem de clasificare, fapt care creează confuzie în rândul consumatorilor“, a spus domnul Manders. Dumnealui doreşte ca jocurile nepotrivite pentru copii să fie marcate de un „buton roşu“, care să permită părinţilor să controleze sau să interzică accesul copiilor la acel joc.
http://www.europarl.europa.eu/news/public/story_page/037-50229-068-03-11-906-20090223STO50154-2009-09-03-2009/default_ro.htm
vineri, 27 martie 2009
marți, 13 ianuarie 2009
AUTOCUNOAŞTEREA
PROIECT DE EVALUARE SEMESTRIALĂ LA CULTUL CREŞTIN
AUTOCUNOAŞTEREA
„Cunoaşte-te pe tine însuţi” (Thales)
Eu nu semăn cu nimeni de pe această planetă... sunt unică... aşa cum fiecare dintr noi este... Nimeni nu ne poate spune: Ştiu eu persoanele ca tine! sau Semeni cu N persoană... fizic putem să semănăm cu M , N, O, P, etc... dar ceea ce gândim, ceea ce simţim, nimeni de pe această planetă nu mai poate simţi în acelaşi timp şi în acelaşi mod ca noi...
Auto-cunoaşterea reprezintă cunoaşterea imaginii, fizică şi comportamentală, să ştii care sunt trăsăturile pe care le ai ca om, în vederea relaţionării cu lumea exterioară şi cea interioară.Prin relaţionare interioară, prin dialog interior îţi identifici atuurile, şi slăbiciunile, precum şi acţiunile de schimbare sau îmbunătăţire a propriilor trăiri.
Pentru a ne forma o reală imagine despre noi înşine trebuie să ne desfăşurăm cea mai mare parte a activităţilor în colectivitate, să colaborăm, să comunicăm, să ascultăm, să acţionăm în grup, să-i studiem pe cei din preajma noastră, astfel încât să ne putem estima valorile.
Fiecare dintre noi avem o carte de vizită amplă care trebuie descoperită pas cu pas de ceilalţi după ce noi am finalizat amplul proces de auto-cunoaştere.Ne putem conduce bine viaţa dacă ne cunoaştem felul, puterile şi limitele gândirii proprii şi ale comportamentului nostru.
Încă din primii ani, noi, copii trebuim ajutaţi să ne privim în oglindă, să ne măsurăm, să ne analizăm, să învăţăm apoi cum să contribuim la propria formare astfel sa reuşim cu succes să ne prezentăm produsele muncii, să ne corijăm unele defecte..iar pe măsură ce formarea este aproape terminată vom reuşi tot mai bine să vorbim despre noi înşine, să fim obiectivi cu propria persoană, tranşanţi la nevoie, să apelăm la modestie atunci când este nevoie, să ne construim o imagine pozitivă în jur.
Autocunoaşterea are ca scop dezvoltarea respectului de sine.
„Fiinţa umană posedă o capacitate inerentă de auto-cunoaştere. Dar a te cunoaşte pe tine însuţi nu înseamnă doar a şti că te cheamă John, Jacob sau Henry, că eşti înalt, scund sau potrivit ca înălţime, că eşti bun sau rău, şi aşa mai departe; înseamnă să cunoşti şi misterul propriei tale existenţe, teoretic şi practic; să ştii ce eşti înăuntrul tău, de unde ai venit şi cu ce scop te-ai născut pe pământ; dacă vei trăi aici veşnic ori şederea îţi este numai de scurtă durată; din ce eşti alcătuit şi ce atribute ai; dacă te numeri printre îngeri, contemplând frumuseţile naturii lui Dumnezeu, ori faci parte dintre animalele care nu ştiu decât să mănânce, să bea şi să fie satisfăcute; ori dacă faci parte dintre demoni”.Inayat Khan Paşi pe cale
Am făcut un sondaj de opinie pe baza a două întrebări:
a.Ce importanţă are Dumnezeu în viaţa ta?
b.Cunoaşterea de sine te îndreaptă spre descoperirea unei dimensiuni religioase a vieţii tale?
Am folosit un număr de 10 respondenţi cu vârstele cuprinse între 16 şi 20 de ani de la profilul de matematică-informatică a Liceului Teoretic Ştefăneşti.La prima dintre întrebări numai 2 dintre cei întrebaţi mi-au răspuns că Dumnezeu este scopul lor final şi cel caruia le datorează totul şi restul de 8 persoane cu un zâmbet ironic că Dumnezeu este cu treaba lui acolo sus iar ei sunt încă pe pământ şi trebuie să se bucure de viaţă.Cât priveşte ce de-a doua întrebare din răspunsurile celor zece respondenţi am înţeles că Dumnezeu există în noi dintotdeauna şi cunoaşterea de sine nu are legătură cu descoperirea unei dimensiuni religiosa a vieţii lor deoarece sunt liberi într-o ţară democrată şi au dreptul de a alege între a trăi o viaţă de credinţă care pe care să o încredinţeze creatorului sau de a nu crede decât în regulile dure ale existenţei şi să practice eventual anumite ritualuri emo sau satanice.
Aceste răspunsuri pe mine m-au şocat deoarece în opinia mea Dumnezeu este Tatăl şi în mâinele Lui trebuie să ne încredinţăm existenţa. Practica bunăvoinţei plină de iubire m-a ajutat enorm. În primul rând m-a făcut să mă gândesc la alţii şi am început să-i privesc cu toleranţă. În plus, am înţeles ce important este să doreşti binele altora. Ceea ce m-a ajutat în cele din urmă să-mi temperez reacţiile a fost faptul de a-i urmări pe ceilalţi într-o atitudine de acceptare, găsind echilibrul în interiorul meu.
"Cel care cunoaşte pe alţii este bine informat; cel care se cunoaşte pe sine însuşi este înţelept." (Lao - Tse, filosof chinez, sec. VI d. Hr.)
Proiect realizat de: Dănilă Anamaria
Clasa a XI- a D
AUTOCUNOAŞTEREA
„Cunoaşte-te pe tine însuţi” (Thales)
Eu nu semăn cu nimeni de pe această planetă... sunt unică... aşa cum fiecare dintr noi este... Nimeni nu ne poate spune: Ştiu eu persoanele ca tine! sau Semeni cu N persoană... fizic putem să semănăm cu M , N, O, P, etc... dar ceea ce gândim, ceea ce simţim, nimeni de pe această planetă nu mai poate simţi în acelaşi timp şi în acelaşi mod ca noi...
Auto-cunoaşterea reprezintă cunoaşterea imaginii, fizică şi comportamentală, să ştii care sunt trăsăturile pe care le ai ca om, în vederea relaţionării cu lumea exterioară şi cea interioară.Prin relaţionare interioară, prin dialog interior îţi identifici atuurile, şi slăbiciunile, precum şi acţiunile de schimbare sau îmbunătăţire a propriilor trăiri.
Pentru a ne forma o reală imagine despre noi înşine trebuie să ne desfăşurăm cea mai mare parte a activităţilor în colectivitate, să colaborăm, să comunicăm, să ascultăm, să acţionăm în grup, să-i studiem pe cei din preajma noastră, astfel încât să ne putem estima valorile.
Fiecare dintre noi avem o carte de vizită amplă care trebuie descoperită pas cu pas de ceilalţi după ce noi am finalizat amplul proces de auto-cunoaştere.Ne putem conduce bine viaţa dacă ne cunoaştem felul, puterile şi limitele gândirii proprii şi ale comportamentului nostru.
Încă din primii ani, noi, copii trebuim ajutaţi să ne privim în oglindă, să ne măsurăm, să ne analizăm, să învăţăm apoi cum să contribuim la propria formare astfel sa reuşim cu succes să ne prezentăm produsele muncii, să ne corijăm unele defecte..iar pe măsură ce formarea este aproape terminată vom reuşi tot mai bine să vorbim despre noi înşine, să fim obiectivi cu propria persoană, tranşanţi la nevoie, să apelăm la modestie atunci când este nevoie, să ne construim o imagine pozitivă în jur.
Autocunoaşterea are ca scop dezvoltarea respectului de sine.
„Fiinţa umană posedă o capacitate inerentă de auto-cunoaştere. Dar a te cunoaşte pe tine însuţi nu înseamnă doar a şti că te cheamă John, Jacob sau Henry, că eşti înalt, scund sau potrivit ca înălţime, că eşti bun sau rău, şi aşa mai departe; înseamnă să cunoşti şi misterul propriei tale existenţe, teoretic şi practic; să ştii ce eşti înăuntrul tău, de unde ai venit şi cu ce scop te-ai născut pe pământ; dacă vei trăi aici veşnic ori şederea îţi este numai de scurtă durată; din ce eşti alcătuit şi ce atribute ai; dacă te numeri printre îngeri, contemplând frumuseţile naturii lui Dumnezeu, ori faci parte dintre animalele care nu ştiu decât să mănânce, să bea şi să fie satisfăcute; ori dacă faci parte dintre demoni”.Inayat Khan Paşi pe cale
Am făcut un sondaj de opinie pe baza a două întrebări:
a.Ce importanţă are Dumnezeu în viaţa ta?
b.Cunoaşterea de sine te îndreaptă spre descoperirea unei dimensiuni religioase a vieţii tale?
Am folosit un număr de 10 respondenţi cu vârstele cuprinse între 16 şi 20 de ani de la profilul de matematică-informatică a Liceului Teoretic Ştefăneşti.La prima dintre întrebări numai 2 dintre cei întrebaţi mi-au răspuns că Dumnezeu este scopul lor final şi cel caruia le datorează totul şi restul de 8 persoane cu un zâmbet ironic că Dumnezeu este cu treaba lui acolo sus iar ei sunt încă pe pământ şi trebuie să se bucure de viaţă.Cât priveşte ce de-a doua întrebare din răspunsurile celor zece respondenţi am înţeles că Dumnezeu există în noi dintotdeauna şi cunoaşterea de sine nu are legătură cu descoperirea unei dimensiuni religiosa a vieţii lor deoarece sunt liberi într-o ţară democrată şi au dreptul de a alege între a trăi o viaţă de credinţă care pe care să o încredinţeze creatorului sau de a nu crede decât în regulile dure ale existenţei şi să practice eventual anumite ritualuri emo sau satanice.
Aceste răspunsuri pe mine m-au şocat deoarece în opinia mea Dumnezeu este Tatăl şi în mâinele Lui trebuie să ne încredinţăm existenţa. Practica bunăvoinţei plină de iubire m-a ajutat enorm. În primul rând m-a făcut să mă gândesc la alţii şi am început să-i privesc cu toleranţă. În plus, am înţeles ce important este să doreşti binele altora. Ceea ce m-a ajutat în cele din urmă să-mi temperez reacţiile a fost faptul de a-i urmări pe ceilalţi într-o atitudine de acceptare, găsind echilibrul în interiorul meu.
"Cel care cunoaşte pe alţii este bine informat; cel care se cunoaşte pe sine însuşi este înţelept." (Lao - Tse, filosof chinez, sec. VI d. Hr.)
Proiect realizat de: Dănilă Anamaria
Clasa a XI- a D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
