AUTOCUNOAŞTEREA

PROIECT DE EVALUARE SEMESTRIALĂ LA CULTUL CREŞTIN
AUTOCUNOAŞTEREA
„Cunoaşte-te pe tine însuţi” (Thales)

Eu nu semăn cu nimeni de pe această planetă... sunt unică... aşa cum fiecare dintr noi este... Nimeni nu ne poate spune: Ştiu eu persoanele ca tine! sau Semeni cu N persoană... fizic putem să semănăm cu M , N, O, P, etc... dar ceea ce gândim, ceea ce simţim, nimeni de pe această planetă nu mai poate simţi în acelaşi timp şi în acelaşi mod ca noi...
Auto-cunoaşterea reprezintă cunoaşterea imaginii, fizică şi comportamentală, să ştii care sunt trăsăturile pe care le ai ca om, în vederea relaţionării cu lumea exterioară şi cea interioară.Prin relaţionare interioară, prin dialog interior îţi identifici atuurile, şi slăbiciunile, precum şi acţiunile de schimbare sau îmbunătăţire a propriilor trăiri.
Pentru a ne forma o reală imagine despre noi înşine trebuie să ne desfăşurăm cea mai mare parte a activităţilor în colectivitate, să colaborăm, să comunicăm, să ascultăm, să acţionăm în grup, să-i studiem pe cei din preajma noastră, astfel încât să ne putem estima valorile.
Fiecare dintre noi avem o carte de vizită amplă care trebuie descoperită pas cu pas de ceilalţi după ce noi am finalizat amplul proces de auto-cunoaştere.Ne putem conduce bine viaţa dacă ne cunoaştem felul, puterile şi limitele gândirii proprii şi ale comportamentului nostru.
Încă din primii ani, noi, copii trebuim ajutaţi să ne privim în oglindă, să ne măsurăm, să ne analizăm, să învăţăm apoi cum să contribuim la propria formare astfel sa reuşim cu succes să ne prezentăm produsele muncii, să ne corijăm unele defecte..iar pe măsură ce formarea este aproape terminată vom reuşi tot mai bine să vorbim despre noi înşine, să fim obiectivi cu propria persoană, tranşanţi la nevoie, să apelăm la modestie atunci când este nevoie, să ne construim o imagine pozitivă în jur.
Autocunoaşterea are ca scop dezvoltarea respectului de sine.
„Fiinţa umană posedă o capacitate inerentă de auto-cunoaştere. Dar a te cunoaşte pe tine însuţi nu înseamnă doar a şti că te cheamă John, Jacob sau Henry, că eşti înalt, scund sau potrivit ca înălţime, că eşti bun sau rău, şi aşa mai departe; înseamnă să cunoşti şi misterul propriei tale existenţe, teoretic şi practic; să ştii ce eşti înăuntrul tău, de unde ai venit şi cu ce scop te-ai născut pe pământ; dacă vei trăi aici veşnic ori şederea îţi este numai de scurtă durată; din ce eşti alcătuit şi ce atribute ai; dacă te numeri printre îngeri, contemplând frumuseţile naturii lui Dumnezeu, ori faci parte dintre animalele care nu ştiu decât să mănânce, să bea şi să fie satisfăcute; ori dacă faci parte dintre demoni”.Inayat Khan Paşi pe cale
Am făcut un sondaj de opinie pe baza a două întrebări:
a.Ce importanţă are Dumnezeu în viaţa ta?
b.Cunoaşterea de sine te îndreaptă spre descoperirea unei dimensiuni religioase a vieţii tale?
Am folosit un număr de 10 respondenţi cu vârstele cuprinse între 16 şi 20 de ani de la profilul de matematică-informatică a Liceului Teoretic Ştefăneşti.La prima dintre întrebări numai 2 dintre cei întrebaţi mi-au răspuns că Dumnezeu este scopul lor final şi cel caruia le datorează totul şi restul de 8 persoane cu un zâmbet ironic că Dumnezeu este cu treaba lui acolo sus iar ei sunt încă pe pământ şi trebuie să se bucure de viaţă.Cât priveşte ce de-a doua întrebare din răspunsurile celor zece respondenţi am înţeles că Dumnezeu există în noi dintotdeauna şi cunoaşterea de sine nu are legătură cu descoperirea unei dimensiuni religiosa a vieţii lor deoarece sunt liberi într-o ţară democrată şi au dreptul de a alege între a trăi o viaţă de credinţă care pe care să o încredinţeze creatorului sau de a nu crede decât în regulile dure ale existenţei şi să practice eventual anumite ritualuri emo sau satanice.
Aceste răspunsuri pe mine m-au şocat deoarece în opinia mea Dumnezeu este Tatăl şi în mâinele Lui trebuie să ne încredinţăm existenţa. Practica bunăvoinţei plină de iubire m-a ajutat enorm. În primul rând m-a făcut să mă gândesc la alţii şi am început să-i privesc cu toleranţă. În plus, am înţeles ce important este să doreşti binele altora. Ceea ce m-a ajutat în cele din urmă să-mi temperez reacţiile a fost faptul de a-i urmări pe ceilalţi într-o atitudine de acceptare, găsind echilibrul în interiorul meu.

"Cel care cunoaşte pe alţii este bine informat; cel care se cunoaşte pe sine însuşi este înţelept." (Lao - Tse, filosof chinez, sec. VI d. Hr.)

Proiect realizat de: Dănilă Anamaria
Clasa a XI- a D